Irritated

Nu stiu ce e mai enervant: ca inca nu am idee ce voi face de revelion - tin sa mentionez, din cauza alor mei -, cu toate ca eu imi doresc atat de mult sa ma duc acolo unde am fost invitata, sau ca incerc sa nu ma dau cu capul de pereti pentru ca sunt prizoniera in orasul asta, in timp ce R imi povesteste despre lista lui plina de activitati pe care le va face la munte? E groaznic de iritant sa stii cat de mult te-ai putea distra in momentul actual, insa nu ai cum sa o faci pentru ca anumite persoane importante din viata ta *ahem* parintii *ahem* iti pun niste limite exagerate si nu vor sa fie mai deschisi si cooperativi, acest lucru lasandu-te cu un nod in gat si, de asemenea, cu o furie interioara pe care incerci sa ti-o stapanesti.

Cert este ca nimic nu este cert, iar asta ma dispera la culme, cand stiu cat de bine m-as putea simti in acest moment alaturi de niste oameni exceptionali care ma plac si care, aparent, toata ziua au intrebat de mine. This is killing me. 

Awkward

Ma uit la data si observ ca nu am mai postat de fix 3 luni, nici macar nu stiu care ar fi cauza. Poate faptul ca tin un jurnal in care scriu aproape zilnic? Sau faptul ca imi doresc sa am scrieri mult prea pompoase pe acest blog? Da, cred ca sunt ambele motive. La urma urmei, nici macar nu imi citeste cineva blog-ul asta, asa ca de ce ma mai stresez?
Imi propun sa scriu cat mai des. Da, pagina asta o sa fie mereu deschisa gandurilor mele. Nu ma intereseaza cine o va accesa, eu nici macar nu o sa o promovez, iar daca cineva ajunge din intamplare pe ea cel mai probabil nu ii va acorda atat de mare atentie. Cine sta sa citeasca niste randuri patetice din mintea unei copile de saisprezece ani?

Recunosc, am inceput sa vizionez un serial care imi place la nebunie, "Awkward", si asta m-a facut sa mai "sterg praful" de pe blog-ul asta. Dar sunt atat de into it incat am stat toata dimineata sa ma uit la episoade. Ce cacat, incep si eu sa fiu genul ala de teenager. M-am saturat de cliseele adolescentice, oricum. De subiectele legate de varsta asta care sunt mult prea tabu in tara noastra nu mai spun. De ce nu poti fi lasat in pace si gata? De ce nu poti iesi din latura de "judgemental"? De ce oamenii nu pot fi mai open-minded?
Fuck this shit, la un moment dat te saturi de intrebarile astea si ajungi sa faci ce fac eu, sa vizionezi viata altor adolescenti dintr-un serial pe care adultii care incearca sa iti controleze viata l-ar considera patetic. Si poate chiar asa e, dar je m'en fiche, daca nu ma bucur acum de prostiile astea, atunci cand? Doar nu vreti sa ajung ca barbatul de care imi povestea psiholoaga mea, care simtea o adrenalina adolescentina la varsta lui de 30 si ceva de ani, asa ca a trebuit sa umble in cluburi, sa faca lucruri nebunesti si sa se uite dupa femei, timp de doua luni, doar pentru ca nu a facut asta la saispe ani? Prietene, nu mai e acelasi lucru, atunci te bucurai cand iti aparea un fir de par pe fata, acum nu stii cum sa iti razi barba mai repede. E o diferenta, si asta sta in entuziasmul si felul in care percepi tu lucrurile.

Uite despre ce am ajuns sa vorbesc. Da-mi un loc gol si ti-l umplu cu mii de dracii ce stau ascunse in mintea mea. "You are a prison of your own mind" se spune, dar daca lasi putin frau liber gandurilor poate iti vei da seama care e planul mintii tale si cum poti sa i-l strici ca sa evadezi. Ce spun, sigur iti vei da seama. Am facut asta de atatea ori si mereu am reusit sa omor micii raufacatori de acolo.
Iar aberez, dar am vazut ca oamenilor le place asta.

Revenind in lumea reala, ar cam trebui sa ma tirez. Mi-am facut treaba, ma simt ca o tipa cool care scrie pe blog-ul ei personal, asa ca, daca ma scuzati, eu o sa ma car la piscina acum. Take care.

File de jurnal: "Unde iti este pacea?"

Ai invatat, dragul meu prieten neinsufletit, a carui esenta zace ascunsa in niste pagini rupte si vechi, ce este pacea?

Nu obtii pace daca nu reusesti sa ti-o creezi inauntrul tau. Nu obtii pace cand detii un suflet amorf si impietrit, acoperit de o durere nedeslusita, ce te impiedica sa mergi pe drumul tau spre calmul launtric. Evadeaza din stramtoarea imaginara a zidului diform, plin de perceptii false si ochi negri ai lumii, si fugi intr-o directie opusa, unde te asteapta zambetul angelic al unei realitati pasnice, in care exista doar bucuria de a trai. Alearga. Alearga cat de repede poti. Simte cum pasii te aduc spre reveria mult dorita. Cheama-ti imaginatia si prinde acel vis. Fa din el o aspiratie. Adu-l apoi pe pamant si scrie istorie cu el. Trimite-l celor de langa tine, manipuleaza-i pe toti. Fii influenta lor plina de serenitate si imprastie aceasta lumina peste tot in jur, iar apoi, dupa ce o primesc, urmareste-le desfatarea. Priveste-le stelele din ochi, asculta-le pasiunea din glas, simte-le multumirea sufleteasca si fii constient de euforia pe care ai creat-o intre ei. Si acum, prietene, ma crezi daca iti spun ca ai gasit ce cautai? Da, asta e pacea. Acum ca stii cum sa o obtii, du-te, gaseste-o, revino cu ea si, cu ajutorul noului tau suflet inflorit, imprasti-o in toate colturile vazute si nevazute ale lumii.

- Tori.

Prietenie si solidaritate

Ajungi intr-un moment din viata ta in care devii constient de tot ceea ce ai si de importanta lucrurilor din jurul tau. Deobicei acel moment este fix cel in care incepi sa pierzi acele lucruri, constatand usor cat de mult inseamna de fapt ele pentru tine. Prieteniile, obiectele, rudele, perioadele vietii, vacantele, si multe altele.

Ma aflu in stadiul incheierii unui capitol important din viata mea, caci in curand va incepe altul si mai important. Si acest final, cumplit zic eu, al clasei a 8-a, ma face sa imi dau seama de din ce in ce mai multe lucruri. Si cea mai importanta este aceasta emotie pe care incepi sa o simti cand esti pe punctul de a lasa in urma atatea amintiri, persoane si prietenii importante. 

Avand in vedere ca sunt o persoana care nu se ataseaza usor, pot spune ca m-a luat prin surpindere acest val umplut de sentimente, si de asemenea m-a trimis cu gandul la aceasta tendinta a oamenilor de ignorare totala a unor lucruri indispensabile, atunci cand inca le au aproape. De ce facem asta, nu stiu. Probabil, avand in vedere ca suntem intr-o zona de confort, gandim ca nu trebuie sa mai facem nimic altceva pentru a mentine acest lucru si a ne bucura deplin de stare. Dar e gresit, atat de gresit...
Caci altfel ajungi sa iti doresti sa dai timpul inapoi, si, prietene, nu esti in desene animate, aici poti doar sa visezi la lucruri fictionale.

- Toriii. :)

Perfectiune?

Ce este perfectiunea mai exact?
Exista macar? 

Perfectiunea noastra se afla in micile imperfectiuni pe care le avem, de aceea consider ca ea vine atunci cand virtutiile si defectele noastre sunt in echilibru. Pentru ca atunci cand intelepciunea, optimismul, ambitia, respectul se contopesc cu sensibilitatea, nesiguranta si nerabdarea, stii ca ai ingredientele potrivite pentru a obtine reteta perfecta! Exact ca in Powerpuff girls, doar ca acolo s-a produs o mica greseala. Si ce a rezultat? Ceva imposibil, din punct de vedere fizic, pentru noi, oamenii.

E frumos cand iti descoperi calitatile, sau cand altii te ajuta sa ti le descoperi, dar este mult mai probabil ca defectele tale sa fie cele care vor fi accentuate in mod constant, in zilele de azi. De catre oameni trecatori, de catre prieteni, de catre frati, si in sfarsit, chiar de tine insuti. Asta e un semn ca totul ajunge sa te afecteze, si asta nu s-ar intampla daca nu ai avea echilibru. 

Din acest motiv, echilibrul se naste din puterea noastra de a ne accepta si a ne iubi defectele.
Iata ceea ce am invatat: atunci cand ai un defect care te sacaie in adancul tau, gandeste-te la el, noteaza-l, iar apoi scrie de ce este BUN acel defect. Cu ce te ajuta, de ce poate fi admirat, si poti chiar sa-ti imaginezi ca este un produs caruia ii faci reclama. Reclamele arata mereu numai partile bune, nu-i asa? Well, fa asta cu "defectul" tau. Arata-i partea buna si convinge-te ca iti este benefic. O sa vezi ca va urma sa-i convingi si pe cei din jurul tau de acest lucru, fara sa faci nimic de fapt. TOTUL porneste din interior.

La urma urmei, insasi perfectiunea porneste din interior.
Asa ca, pastrati balanta intre lucrurile care va definesc, iar apoi decideti daca sunteti perfecti sau nu.

- Tori.

Moments of revelation

Do you know those moments of weird revelation when you, all of sudden, begin to think deeper about this life, causing you such a terrifying feeling that could even give you goosebumps?

Well, I have no idea if you've had this kind of moments, but I can say that this has been happening to me since I were little. I still remember that day when I got off the elevator, at my grandma's, and then I had this curious, strange feeling that made my mind go in the deepest aspects of this life. Dunno, but in these moments, I swear to God I feel like the tiniest, most unsignificant thing on this planet, and think "What the hell am I doing here?".
On one hand, this may be benefic to me, because it makes me realize the majesty of life, but on the other hand, it scares the sh*t out of me. You know, just thinking about all this weird stuff, which is actually the truth of our existence, makes me so puzzled.

But is this the real truth?
Do we really know the truth of our existence?
We know nothing for sure.

- Tori.

Ziua Internationala a Fericirii

Sincer, as face un vlog despre asta, dar nu e vorba ca nu sunt in modul corespunzator, ci mai degraba ca vreau ca vlogurile mele sa fie elaborate, astfel ca pot cuprinde in ele tot ceea ce am vrut sa punctez la un subiect. Asa ca, dragii mei, voi scrie despre aceasta superba zi, oficial recunoscuta ca "Ziua Internationala a Fericirii".

Avem "Ziua Mamei", in care brusc mama devine tot ceea ce vedem in fata ochilor, "Martisorul", in care, OMG, baietii isi mai "amintesc" de fete si le dau mici cadouri, "Ziua Copilului", in care in sfarsit suntem mai bagati in seama de ai' mai mari, si acum o "Zi a Fericirii", in care brusc toata lumea este cu zambetul pe buze?
Asta inseamna ca, ce mai, o zi normala e monotonie totala, si de abia asteptam micile sarbatori care sa ne mai indemne sa "enjoy"im putin viata asta.

Asta nu e o regula, nu e un tipar dupa care sa ne ghidam - "a, maine daruiesc, ca e ziua mamei" -, dar din ce in ce mai multi oameni incep sa mearga pe aceasta idee, traind in rest atat de monoton!
Fratilor, daruiti in fiecare zi, multumiti in fiecare zi, amintiti-le celor apropiati ca ii iubiti, carpe diem, traieste fiecare clipa si fiti fericiti, pentru Dumnezeu! Cand merg asa de calma spre scoala si vad toate figurile astea din jurul meu invaluite parca de tristete, nu stiu ma asa imi vine sa le dau o palma de "wake up!" si sa le arat frumusetea din jurul lor.

Cam atat, caci ma culc.
Ma culc... super fericita.
Maine e o noua zi, bucurati-va de ea, dragilor, nu mai stiti ce v-am zis de "contul bancar"?

- Toriii. :)

Timpul, il pretuiesti?

Ma simt in aceasta viata exact ca atunci cand vad o opera literara si trebuie sa o comentez (daca tot am avut azi olimpiada, sa zic asa). Ii vad semnificatia, toata esenta, simt ceea ce imi transmite, am acel entuziasm fata de ceea ce tocmai am citit, sunt constienta de frumusetea ei, dar nu stiu cum sa transpun totul pe foaie. Nu stiu cum sa explic, sau cum sa surprind, prin randurile mele, intreaga ei valoare. Caci atunci cand am in fata ochilor un lucru de o asemenea amploare, pur si simplu nu stiu cum sa incep.

Astfel vad si viata: asa o oportunitate, un noroc, un motiv de fericire si mai ales, o sansa pentru noi toti, dar pe care trebuie sa invatam cum sa o luam, sa ne bucuram de ea in totalitate, sa-i deslusim tainele si sa ne aventuram in tot ceea ce ne ofera. Sa spui DA, asta trebuie sa faci. Sa fii deschis si sa-i accepti provocarile. Precum in comentarea semnificatiei operei, stii ca viata iti aduce atatea bucurii, atatea momente de pretuit, dar nu ea este cea care ti le va pune pe tava, ci tu esti cel care va trebui sa ajuti la creearea acestora, scriindu-ti propriul scenariu si surprinzand grandoarea momentelor.

Pentru a ii simti in totalitate esenta, cel mai important lucru pe care trebuie sa il inveti este sa pretuiesti timpul. 

Poza asta m-a facut sa reflect putin la ceea ce inseamna timpul pentru noi:

Importanta timpului este una foarte mare.

Fiecare secunda, fiecare minut, fiecare zi, luna, an... Toate pot capata diferite valori, in functie de cum le privesti, cum le folosesti. Ziua ne ofera 86,400 de secunde de care sa ne bucuram, pe care sa le recreem, sa le dam un nou sens si diferite semnificatii care sa ne insenineze viata. 

Ezitarea in a face un lucru din motive de frica, neincredere si poate timiditate nu este un lucru bun. In astfel de cazuri, din aceste motive, nu trebuie sa eziti. NU AI de ce sa eziti. Ti-e frica de oameni? Lor nu le pasa, poti sa fii si cel mai freak de pe planeta, te vor vedea, dar nu-ti vor interzice sa te comporti asa cum iti doresti. Vor uita, si, la urma urmei, tu trebuie sa te dezvalui oamenilor, sa le arati adevarata ta personalitate, de aceea nu sta pe ganduri atunci cand simti ca vrei sa faci un lucru, caci inima stie mai bine ce are de facut.

Priveste-i pe acesti indragostiti: 

"Seconds" <- click.

Daca nu ar fi existat acel moment de cateva secunde in care s-a produs primul impact, poate ca nu ar mai fi trait acelasi vis. Aici, intradevar, intervine si felul in care destinul cade asupra ta, dar e important sa retii ca pana si neinsemnate secunde pot deveni pline de semnificatii atunci cand ai curajul sa faci ceea ce simti.

Pentru a surprinde tot ceea ce am vrut sa mentionez, revin cu altceva, din seria "50 people, 1 question", in care oameni total random, de pe strada, sunt intrebati acelasi lucru, rezultand apoi o droaie de raspunsuri, pareri si reactii. De exemplu, in ACEST VIDEO ei sunt intrebati "What's your biggest life regret?". M-a amuzat sa le vad tutoror expresiile de pe chipuri, unii mai seriosi, altii mai comici, fiecare cu altceva de spus. 

Totusi, ceea ce am remarcat a fost ca multi au raspuns despre faptul ca si-ar fi dorit sa se bucure mai mult de viata, sa traiasca din plin clipele. Ei bine, eu nu pot spune ca regret asta, pentru ca ma gasesc de abia la inceput de drum, dar pot spune ca atunci cand voi ajunge o persoana trecuta prin viata, imi doresc sa privesc in urma si sa ma bucur de tot ceea ce am creat, de toate amintirile consumate si sa stiu ca am trait la maxim fiecare secunda a vietii mele.

Asa ca, brb, ma duc sa-mi traiesc viata. 

“Life is too short not to make the best and the most of everything that comes your way everyday.”

—	Sasha Azevedo

- Torii. :)

SIR JONES SI PROSTIA OAMENILOR.

Care e treaba cu titlul?
Ei bine, asa se numeste noul meu VLOG. :)
Dati un click AICI si spuneti-mi ce credeti.

Stiu ca am greseli in video, este si normal, si apreciez toate criticile si sugestiile voastre. Tocmai de aceea am innebunit multe persoane cu intrebari si am cerut pareri din toate partile. Rezultatul? Opinii diferite, total opuse, unele asemanatoare, altele nu. Toti suntem diferiti si de aceea am avut aceasta surpriza de a primi o vastitate de pareri, sugestii si critici, iar eu va multumesc ENORM pentru ele. 
De abia astept sa filmez urmatorul VLOG, care va fi unul de opinie si in care voi discuta un subiect mai plapand, asa ca noi, fetele. Un prieten ma ajuta cu intro-ul, care pana acum a iesit foarte dragut, iar cel de la momentul actual va fi outro-ul (cred). Cum nu sunt genul care face video-uri doar cu o anumita tema (de ex.: make up), vlog-urile mele, diferite intre ele de altfel, vor fi impartite in categorii. Acestea sunt:

- Holiday VLOG: de sarbatori, in vacante, (ex.: "CRACIUNUL CU TORII")
- Daily VLOG: iesiri, evenimente dintr-o zi/weekend
- Creative VLOG: cantece, actorie, etc.
- Opinion VLOG: opinia mea despre un anumit subiect, sfaturi, vorbarieee.
- Entertaining VLOG: jocuri, provocari, ironii, scenete, etc. (ex.: "RAZBOIUL CARLIGELOR")
- "How To" VLOG: diverse tutoriale, guides
- Random VLOG: lucruri random, fara un subiect anume (ex.: SIR JONES...)
- English VLOG: all English!
- Style VLOG: outfits, tendinte, coafuri, make-up, etc.

Daca vreti sa fac ceva anume, sa vorbesc despre un anumit subiect care se incadreaza in categoriile de mai sus, doar spuneti-mi. Imi place sa primesc sugestii si va indemn sa faceti asta. La inceputul vlog-urilor voi preciza in ce categorie se afla, si poate, atunci cand voi fi o vloggerita cunoscuta cu multe vizualizari, subscriberi si video-uri, le voi sorta in playlisturi, ca sa va fie mai usor sa gasiti ceea ce va intereseaza.

Pana atunci va las sa va uitati linistiti pe CHANNEL-UL MEU, iar eu ma duc sa fac ceva la romana.

   

- Toriii. :)

MUSIC = LIFE.

O auzim peste tot, este alaturi de noi in orice situatie, are atatea genuri, ca sa fie pe gustul fiecaruia, spune o intreaga poveste in numai 3 minute, in care te poti regasi, te face sa te misti si te poate emotiona pana la lacrimi. Oamenii nu sunt mereu de partea ta, dar muzica mereu va fi.

In ea ne refugiem cand emotiile sunt prea complicate pentru a fi spuse lumii si tot ea ne da acel sentiment ca nu suntem singurii care infrunta anumite probleme. Ea ne ajuta sa spunem cuvintele si gandurile nespuse din mintea noastra, care asteapta cu nerabdare sa iasa la iveala. Muzica iti da curajul si motivatia de a face lucruri mult dorite, la care visezi. Atunci cand o asculti, intrii instant intr-o stare de flow, unde timpul este nesfarsit, dragostea nu are limite, TU esti cel mai bun si esti inconjurat de minunatiile lumii, pe care numai ritmurile muzicii ti le dezvaluie.

La petreceri dansezi pe muzica.
In drumul spre scoala sau serviciu din casti se aude neincetat muzica.
Mereu iesi cu zambetul pe buze de la concerte.
Te distrezi cu prietenii cantand melodiile preferate sau facand karaoke intr-o cafenea.
Te apropii de persoana iubita dansand un vals lent.
Ii dai crush-ului tau o melodie, sperand sa inteleaga ca mesajul ei e pentru el/ea.
Este 2 noaptea si nu ai cui sa te descarci? Muzica iti sare in ajutor.

ESTE. MEREU. LANGA. TINE.
Orice ai face, stii ca mereu poti spune "pa" dramelor din jur, iar din momentul in care iti pui castile in urechi, esti trimis in alta lume, poate chiar in alt univers, pentru ca totul depinde apoi de imaginatia ta, de gandurile si de dorintele tale. E o lume pe care tu ti-o creezi, in timp ce muzica iti picteaza fiecare element ce te inconjoara: aduce culoare in obraji oamenilor, misca florile intr-un dans al vietii, infloreste copacii si le ofera maretie si iti deschide drumul din fata ochilor, facandu-l infinit. Odata cu el, te face si pe tine sa te simti infinit. La urma urmei, asta si suntem, niste suflete eterne.

Am mai auzit intrebarea: 
Ai putea sa traiesti fara muzica?
Cu siguranta da, muzica nu-mi da de mancare, dar ii da sufletului meu. Daca nu ar exista, lumea in care traim ar fi pur si simplu seaca, cu multe aspiratii pierdute pe drum si ceva ce vei simti in permanenta ca lipseste. Cu ce iti mai hranesti sufletul? Cu iubire, meditatie, credinta in Divinitate, fericire, recunosc. Dar totusi... Tot va lipsi un MARE lucru. Acel ritm care sa te poarte departe in munti, prin vai, la mare, si care sa iti ofere posibilitatea sa dansezi. Acel ritm care amplifica tot ceea ce simtim, oferindu-ne uneori sentimente inimaginabile, pe care le descoperim doar atunci cand muzica domneste pe fundalul povestii noastre.

Este alaturi de mine in orice situatie.

Chiar acum, cand scriu acest post, ascult ceva ce imi influenteaza mult scrisul:
Ludovico Einaudi - Royal Albert Hall Concert

Sau atunci cand imi amintesc cat de importanta e ambitia si cat de sus putem tinti, ascult:
The Script - Hall of Fame

Cum sunt o persoana care apreciaza lucrurile mici, mai ascult si:
Westlife - Every Little Thing You do

In viata trebuie sa-ti urmezi propriul drum, chiar daca multi vor incerca sa-ti distruga visele si sa te schimbe. Despre asta este si melodia urmatoare, pe care o ador:
3 Doors Down - When You're Young

Sau atunci cand... ei bine, nu conteaza, ascult:
Lana del Rey - Damn You

Unele melodii descriu anumiti baieti perfect, si pot fi si un "warning" pentru noi, de exemplu asta:
Bruno Mars - Runaway Baby

Cand vreau sa-mi aduc aminte de prietena mea cea mai buna ascult:
The BFF song
Sau pur si simplu ma uit la asta:
Da click, da click!
Saaaaaaaaaau... Ascult Justin Bieber.

Cum exista persoane importante pentru mine, care sunt momentan la mii de kilometri departare, imi cam place si melodia asta:
Bruno Mars - Long Distance
Sau poate ca e vorba doar de frigiderul meu. E un drum destul de lung pana la el.

Cand am implinit 15 ani, am avut cea mai frumoasa zi de nastere, ascultand:
Taylor Swift - Fifteen (anyways, she's my idol)

Iar cateodata, pur si simplu imi place sa merg pe:
Skrillex - First Of The Year

Sau pe ceva total opus, cum ar fi:
Birdy - People Help The People , geniala fata. :)

Dupa cum vedeti... Atatea melodii. Atatea genuri. Atatea sentimente. Atatia artisti. Atatea cai de scapare. Trebuie doar sa ii descoperi. 
Nu, serios, unii oameni nu stiu ce pierd prin simplul fapt ca ignora muzica.

Voi cam ce ascultati? :)

- Toriii. :)

O ILUZIE A MINTII.

Noi, ca oameni, avem o tendinta ispititoare de a exagera lucrurile: gandurile, sentimentele, trairile. Dar oare de ce? In ce scop?

As putea spune ca e doar pentru a ajuta la atingerea unor visuri, care ajung a fi doar iluzii create de noi. Si cel mai probabil, asta e adevarul. Vrem sa ne cream singuri acel film de dragoste, in care totul e perfect, dar in schimb ajungem intr-o nedumerire constanta care a luat nastere dintr-o perceptie falsa a ceea ce simtim cu adevarat. Aceasta nesiguranta vine direct din subconstient, el fiind cel care ne avertizeaza ca ceva nu merge asa cum trebuie. Noi ii primim mesajul, dar tot ceea ce facem e sa il ignoram, fiind convinsi ca suntem pe drumul care duce la aspiratia noastra. Asa ca ajungem sa falsificam sentimente pure si puternice, sa avem actiuni care nu se potrivesc contextului, ci doar "filmului din capul nostru" si sa reusim sa ne dam peste cap gandirea, care uita ca tot ceea ce faci este sa sari peste acele "etape" care iti pun bazele filmului.

Iluzia apare din cautarea ta disperata dupa un lucru care nu poate fi gasit. Asa ca ai impresia ca ti-ai descoperit comoara, cand de fapt ea e cea care trebuie sa te gaseasca. De abia in momentul in care incetezi a cauta, stiind adanc in sinele tau ce meriti cu adevarat, vei primi ceea ce iti doresti.

Altfel insa, tot ceea ce vei avea la final va fi un film prost, al carui succes din mintea ta nu stii unde a disparut. Iti dai seama ca nimeni nu vrea sa il vada, ca nimeni nu e interesat, asa ca ramai doar tu in fata lui. In fata unui film. Unei iluzii.

Si cand te intrebi ce s-a intamplat, nu iti gasesti raspunsul... Dar cateodata, daca e prea tarziu, nu mai poti face nimic pentru a schimba deciziile precedente. Ajungi sa aspiri doar la libertate, asa cum pasarile primesc de fiecare data cand isi deschid aripile catre inaltul cerului, si lasa in urma lor toate greutatile.
Asa ca inveti singur, si te indrumi spre ce este cel mai bun pentru tine, avand grija ca data viitoare sa nu mai cazi prada unei iluzii.

- Toriii. :)