As putea spune ca e doar pentru a ajuta la atingerea unor visuri, care ajung a fi doar iluzii create de noi. Si cel mai probabil, asta e adevarul. Vrem sa ne cream singuri acel film de dragoste, in care totul e perfect, dar in schimb ajungem intr-o nedumerire constanta care a luat nastere dintr-o perceptie falsa a ceea ce simtim cu adevarat. Aceasta nesiguranta vine direct din subconstient, el fiind cel care ne avertizeaza ca ceva nu merge asa cum trebuie. Noi ii primim mesajul, dar tot ceea ce facem e sa il ignoram, fiind convinsi ca suntem pe drumul care duce la aspiratia noastra. Asa ca ajungem sa falsificam sentimente pure si puternice, sa avem actiuni care nu se potrivesc contextului, ci doar "filmului din capul nostru" si sa reusim sa ne dam peste cap gandirea, care uita ca tot ceea ce faci este sa sari peste acele "etape" care iti pun bazele filmului.
Iluzia apare din cautarea ta disperata dupa un lucru care nu poate fi gasit. Asa ca ai impresia ca ti-ai descoperit comoara, cand de fapt ea e cea care trebuie sa te gaseasca. De abia in momentul in care incetezi a cauta, stiind adanc in sinele tau ce meriti cu adevarat, vei primi ceea ce iti doresti.
Altfel insa, tot ceea ce vei avea la final va fi un film prost, al carui succes din mintea ta nu stii unde a disparut. Iti dai seama ca nimeni nu vrea sa il vada, ca nimeni nu e interesat, asa ca ramai doar tu in fata lui. In fata unui film. Unei iluzii.
Si cand te intrebi ce s-a intamplat, nu iti gasesti raspunsul... Dar cateodata, daca e prea tarziu, nu mai poti face nimic pentru a schimba deciziile precedente. Ajungi sa aspiri doar la libertate, asa cum pasarile primesc de fiecare data cand isi deschid aripile catre inaltul cerului, si lasa in urma lor toate greutatile.
Asa ca inveti singur, si te indrumi spre ce este cel mai bun pentru tine, avand grija ca data viitoare sa nu mai cazi prada unei iluzii.
- Toriii. :)
No comments:
Post a Comment