Irritated

Nu stiu ce e mai enervant: ca inca nu am idee ce voi face de revelion - tin sa mentionez, din cauza alor mei -, cu toate ca eu imi doresc atat de mult sa ma duc acolo unde am fost invitata, sau ca incerc sa nu ma dau cu capul de pereti pentru ca sunt prizoniera in orasul asta, in timp ce R imi povesteste despre lista lui plina de activitati pe care le va face la munte? E groaznic de iritant sa stii cat de mult te-ai putea distra in momentul actual, insa nu ai cum sa o faci pentru ca anumite persoane importante din viata ta *ahem* parintii *ahem* iti pun niste limite exagerate si nu vor sa fie mai deschisi si cooperativi, acest lucru lasandu-te cu un nod in gat si, de asemenea, cu o furie interioara pe care incerci sa ti-o stapanesti.

Cert este ca nimic nu este cert, iar asta ma dispera la culme, cand stiu cat de bine m-as putea simti in acest moment alaturi de niste oameni exceptionali care ma plac si care, aparent, toata ziua au intrebat de mine. This is killing me.