Cert este ca nimic nu este cert, iar asta ma dispera la culme, cand stiu cat de bine m-as putea simti in acest moment alaturi de niste oameni exceptionali care ma plac si care, aparent, toata ziua au intrebat de mine. This is killing me.
Sunday, 29 December 2013
Irritated
Nu stiu ce e mai enervant: ca inca nu am idee ce voi face de revelion - tin sa mentionez, din cauza alor mei -, cu toate ca eu imi doresc atat de mult sa ma duc acolo unde am fost invitata, sau ca incerc sa nu ma dau cu capul de pereti pentru ca sunt prizoniera in orasul asta, in timp ce R imi povesteste despre lista lui plina de activitati pe care le va face la munte? E groaznic de iritant sa stii cat de mult te-ai putea distra in momentul actual, insa nu ai cum sa o faci pentru ca anumite persoane importante din viata ta *ahem* parintii *ahem* iti pun niste limite exagerate si nu vor sa fie mai deschisi si cooperativi, acest lucru lasandu-te cu un nod in gat si, de asemenea, cu o furie interioara pe care incerci sa ti-o stapanesti.
Awkward
Ma uit la data si observ ca nu am mai postat de fix 3 luni, nici macar nu stiu care ar fi cauza. Poate faptul ca tin un jurnal in care scriu aproape zilnic? Sau faptul ca imi doresc sa am scrieri mult prea pompoase pe acest blog? Da, cred ca sunt ambele motive. La urma urmei, nici macar nu imi citeste cineva blog-ul asta, asa ca de ce ma mai stresez?
Imi propun sa scriu cat mai des. Da, pagina asta o sa fie mereu deschisa gandurilor mele. Nu ma intereseaza cine o va accesa, eu nici macar nu o sa o promovez, iar daca cineva ajunge din intamplare pe ea cel mai probabil nu ii va acorda atat de mare atentie. Cine sta sa citeasca niste randuri patetice din mintea unei copile de saisprezece ani?
Recunosc, am inceput sa vizionez un serial care imi place la nebunie, "Awkward", si asta m-a facut sa mai "sterg praful" de pe blog-ul asta. Dar sunt atat de into it incat am stat toata dimineata sa ma uit la episoade. Ce cacat, incep si eu sa fiu genul ala de teenager. M-am saturat de cliseele adolescentice, oricum. De subiectele legate de varsta asta care sunt mult prea tabu in tara noastra nu mai spun. De ce nu poti fi lasat in pace si gata? De ce nu poti iesi din latura de "judgemental"? De ce oamenii nu pot fi mai open-minded?
Fuck this shit, la un moment dat te saturi de intrebarile astea si ajungi sa faci ce fac eu, sa vizionezi viata altor adolescenti dintr-un serial pe care adultii care incearca sa iti controleze viata l-ar considera patetic. Si poate chiar asa e, dar je m'en fiche, daca nu ma bucur acum de prostiile astea, atunci cand? Doar nu vreti sa ajung ca barbatul de care imi povestea psiholoaga mea, care simtea o adrenalina adolescentina la varsta lui de 30 si ceva de ani, asa ca a trebuit sa umble in cluburi, sa faca lucruri nebunesti si sa se uite dupa femei, timp de doua luni, doar pentru ca nu a facut asta la saispe ani? Prietene, nu mai e acelasi lucru, atunci te bucurai cand iti aparea un fir de par pe fata, acum nu stii cum sa iti razi barba mai repede. E o diferenta, si asta sta in entuziasmul si felul in care percepi tu lucrurile.
Uite despre ce am ajuns sa vorbesc. Da-mi un loc gol si ti-l umplu cu mii de dracii ce stau ascunse in mintea mea. "You are a prison of your own mind" se spune, dar daca lasi putin frau liber gandurilor poate iti vei da seama care e planul mintii tale si cum poti sa i-l strici ca sa evadezi. Ce spun, sigur iti vei da seama. Am facut asta de atatea ori si mereu am reusit sa omor micii raufacatori de acolo.
Iar aberez, dar am vazut ca oamenilor le place asta.
Revenind in lumea reala, ar cam trebui sa ma tirez. Mi-am facut treaba, ma simt ca o tipa cool care scrie pe blog-ul ei personal, asa ca, daca ma scuzati, eu o sa ma car la piscina acum. Take care.
Imi propun sa scriu cat mai des. Da, pagina asta o sa fie mereu deschisa gandurilor mele. Nu ma intereseaza cine o va accesa, eu nici macar nu o sa o promovez, iar daca cineva ajunge din intamplare pe ea cel mai probabil nu ii va acorda atat de mare atentie. Cine sta sa citeasca niste randuri patetice din mintea unei copile de saisprezece ani?
Recunosc, am inceput sa vizionez un serial care imi place la nebunie, "Awkward", si asta m-a facut sa mai "sterg praful" de pe blog-ul asta. Dar sunt atat de into it incat am stat toata dimineata sa ma uit la episoade. Ce cacat, incep si eu sa fiu genul ala de teenager. M-am saturat de cliseele adolescentice, oricum. De subiectele legate de varsta asta care sunt mult prea tabu in tara noastra nu mai spun. De ce nu poti fi lasat in pace si gata? De ce nu poti iesi din latura de "judgemental"? De ce oamenii nu pot fi mai open-minded?
Fuck this shit, la un moment dat te saturi de intrebarile astea si ajungi sa faci ce fac eu, sa vizionezi viata altor adolescenti dintr-un serial pe care adultii care incearca sa iti controleze viata l-ar considera patetic. Si poate chiar asa e, dar je m'en fiche, daca nu ma bucur acum de prostiile astea, atunci cand? Doar nu vreti sa ajung ca barbatul de care imi povestea psiholoaga mea, care simtea o adrenalina adolescentina la varsta lui de 30 si ceva de ani, asa ca a trebuit sa umble in cluburi, sa faca lucruri nebunesti si sa se uite dupa femei, timp de doua luni, doar pentru ca nu a facut asta la saispe ani? Prietene, nu mai e acelasi lucru, atunci te bucurai cand iti aparea un fir de par pe fata, acum nu stii cum sa iti razi barba mai repede. E o diferenta, si asta sta in entuziasmul si felul in care percepi tu lucrurile.
Uite despre ce am ajuns sa vorbesc. Da-mi un loc gol si ti-l umplu cu mii de dracii ce stau ascunse in mintea mea. "You are a prison of your own mind" se spune, dar daca lasi putin frau liber gandurilor poate iti vei da seama care e planul mintii tale si cum poti sa i-l strici ca sa evadezi. Ce spun, sigur iti vei da seama. Am facut asta de atatea ori si mereu am reusit sa omor micii raufacatori de acolo.
Iar aberez, dar am vazut ca oamenilor le place asta.
Revenind in lumea reala, ar cam trebui sa ma tirez. Mi-am facut treaba, ma simt ca o tipa cool care scrie pe blog-ul ei personal, asa ca, daca ma scuzati, eu o sa ma car la piscina acum. Take care.
Monday, 30 September 2013
File de jurnal: "Unde iti este pacea?"
Ai invatat, dragul meu prieten neinsufletit, a carui esenta zace ascunsa in niste pagini rupte si vechi, ce este pacea?
Nu obtii pace daca nu reusesti sa ti-o creezi inauntrul tau. Nu obtii pace cand detii un suflet amorf si impietrit, acoperit de o durere nedeslusita, ce te impiedica sa mergi pe drumul tau spre calmul launtric. Evadeaza din stramtoarea imaginara a zidului diform, plin de perceptii false si ochi negri ai lumii, si fugi intr-o directie opusa, unde te asteapta zambetul angelic al unei realitati pasnice, in care exista doar bucuria de a trai. Alearga. Alearga cat de repede poti. Simte cum pasii te aduc spre reveria mult dorita. Cheama-ti imaginatia si prinde acel vis. Fa din el o aspiratie. Adu-l apoi pe pamant si scrie istorie cu el. Trimite-l celor de langa tine, manipuleaza-i pe toti. Fii influenta lor plina de serenitate si imprastie aceasta lumina peste tot in jur, iar apoi, dupa ce o primesc, urmareste-le desfatarea. Priveste-le stelele din ochi, asculta-le pasiunea din glas, simte-le multumirea sufleteasca si fii constient de euforia pe care ai creat-o intre ei. Si acum, prietene, ma crezi daca iti spun ca ai gasit ce cautai? Da, asta e pacea. Acum ca stii cum sa o obtii, du-te, gaseste-o, revino cu ea si, cu ajutorul noului tau suflet inflorit, imprasti-o in toate colturile vazute si nevazute ale lumii.
Nu obtii pace daca nu reusesti sa ti-o creezi inauntrul tau. Nu obtii pace cand detii un suflet amorf si impietrit, acoperit de o durere nedeslusita, ce te impiedica sa mergi pe drumul tau spre calmul launtric. Evadeaza din stramtoarea imaginara a zidului diform, plin de perceptii false si ochi negri ai lumii, si fugi intr-o directie opusa, unde te asteapta zambetul angelic al unei realitati pasnice, in care exista doar bucuria de a trai. Alearga. Alearga cat de repede poti. Simte cum pasii te aduc spre reveria mult dorita. Cheama-ti imaginatia si prinde acel vis. Fa din el o aspiratie. Adu-l apoi pe pamant si scrie istorie cu el. Trimite-l celor de langa tine, manipuleaza-i pe toti. Fii influenta lor plina de serenitate si imprastie aceasta lumina peste tot in jur, iar apoi, dupa ce o primesc, urmareste-le desfatarea. Priveste-le stelele din ochi, asculta-le pasiunea din glas, simte-le multumirea sufleteasca si fii constient de euforia pe care ai creat-o intre ei. Si acum, prietene, ma crezi daca iti spun ca ai gasit ce cautai? Da, asta e pacea. Acum ca stii cum sa o obtii, du-te, gaseste-o, revino cu ea si, cu ajutorul noului tau suflet inflorit, imprasti-o in toate colturile vazute si nevazute ale lumii.
- Tori.
Sunday, 2 June 2013
Prietenie si solidaritate
Ajungi intr-un moment din viata ta in care devii constient de tot ceea ce ai si de importanta lucrurilor din jurul tau. Deobicei acel moment este fix cel in care incepi sa pierzi acele lucruri, constatand usor cat de mult inseamna de fapt ele pentru tine. Prieteniile, obiectele, rudele, perioadele vietii, vacantele, si multe altele.
Ma aflu in stadiul incheierii unui capitol important din viata mea, caci in curand va incepe altul si mai important. Si acest final, cumplit zic eu, al clasei a 8-a, ma face sa imi dau seama de din ce in ce mai multe lucruri. Si cea mai importanta este aceasta emotie pe care incepi sa o simti cand esti pe punctul de a lasa in urma atatea amintiri, persoane si prietenii importante.
Avand in vedere ca sunt o persoana care nu se ataseaza usor, pot spune ca m-a luat prin surpindere acest val umplut de sentimente, si de asemenea m-a trimis cu gandul la aceasta tendinta a oamenilor de ignorare totala a unor lucruri indispensabile, atunci cand inca le au aproape. De ce facem asta, nu stiu. Probabil, avand in vedere ca suntem intr-o zona de confort, gandim ca nu trebuie sa mai facem nimic altceva pentru a mentine acest lucru si a ne bucura deplin de stare. Dar e gresit, atat de gresit...
Caci altfel ajungi sa iti doresti sa dai timpul inapoi, si, prietene, nu esti in desene animate, aici poti doar sa visezi la lucruri fictionale.
Ma aflu in stadiul incheierii unui capitol important din viata mea, caci in curand va incepe altul si mai important. Si acest final, cumplit zic eu, al clasei a 8-a, ma face sa imi dau seama de din ce in ce mai multe lucruri. Si cea mai importanta este aceasta emotie pe care incepi sa o simti cand esti pe punctul de a lasa in urma atatea amintiri, persoane si prietenii importante.
Avand in vedere ca sunt o persoana care nu se ataseaza usor, pot spune ca m-a luat prin surpindere acest val umplut de sentimente, si de asemenea m-a trimis cu gandul la aceasta tendinta a oamenilor de ignorare totala a unor lucruri indispensabile, atunci cand inca le au aproape. De ce facem asta, nu stiu. Probabil, avand in vedere ca suntem intr-o zona de confort, gandim ca nu trebuie sa mai facem nimic altceva pentru a mentine acest lucru si a ne bucura deplin de stare. Dar e gresit, atat de gresit...
Caci altfel ajungi sa iti doresti sa dai timpul inapoi, si, prietene, nu esti in desene animate, aici poti doar sa visezi la lucruri fictionale.
- Toriii. :)
Monday, 13 May 2013
Perfectiune?
Ce este perfectiunea mai exact?
Exista macar?
Perfectiunea noastra se afla in micile imperfectiuni pe care le avem, de aceea consider ca ea vine atunci cand virtutiile si defectele noastre sunt in echilibru. Pentru ca atunci cand intelepciunea, optimismul, ambitia, respectul se contopesc cu sensibilitatea, nesiguranta si nerabdarea, stii ca ai ingredientele potrivite pentru a obtine reteta perfecta! Exact ca in Powerpuff girls, doar ca acolo s-a produs o mica greseala. Si ce a rezultat? Ceva imposibil, din punct de vedere fizic, pentru noi, oamenii.
E frumos cand iti descoperi calitatile, sau cand altii te ajuta sa ti le descoperi, dar este mult mai probabil ca defectele tale sa fie cele care vor fi accentuate in mod constant, in zilele de azi. De catre oameni trecatori, de catre prieteni, de catre frati, si in sfarsit, chiar de tine insuti. Asta e un semn ca totul ajunge sa te afecteze, si asta nu s-ar intampla daca nu ai avea echilibru.
Din acest motiv, echilibrul se naste din puterea noastra de a ne accepta si a ne iubi defectele.
Iata ceea ce am invatat: atunci cand ai un defect care te sacaie in adancul tau, gandeste-te la el, noteaza-l, iar apoi scrie de ce este BUN acel defect. Cu ce te ajuta, de ce poate fi admirat, si poti chiar sa-ti imaginezi ca este un produs caruia ii faci reclama. Reclamele arata mereu numai partile bune, nu-i asa? Well, fa asta cu "defectul" tau. Arata-i partea buna si convinge-te ca iti este benefic. O sa vezi ca va urma sa-i convingi si pe cei din jurul tau de acest lucru, fara sa faci nimic de fapt. TOTUL porneste din interior.
La urma urmei, insasi perfectiunea porneste din interior.
Asa ca, pastrati balanta intre lucrurile care va definesc, iar apoi decideti daca sunteti perfecti sau nu.
Exista macar?
Perfectiunea noastra se afla in micile imperfectiuni pe care le avem, de aceea consider ca ea vine atunci cand virtutiile si defectele noastre sunt in echilibru. Pentru ca atunci cand intelepciunea, optimismul, ambitia, respectul se contopesc cu sensibilitatea, nesiguranta si nerabdarea, stii ca ai ingredientele potrivite pentru a obtine reteta perfecta! Exact ca in Powerpuff girls, doar ca acolo s-a produs o mica greseala. Si ce a rezultat? Ceva imposibil, din punct de vedere fizic, pentru noi, oamenii.
E frumos cand iti descoperi calitatile, sau cand altii te ajuta sa ti le descoperi, dar este mult mai probabil ca defectele tale sa fie cele care vor fi accentuate in mod constant, in zilele de azi. De catre oameni trecatori, de catre prieteni, de catre frati, si in sfarsit, chiar de tine insuti. Asta e un semn ca totul ajunge sa te afecteze, si asta nu s-ar intampla daca nu ai avea echilibru.
Din acest motiv, echilibrul se naste din puterea noastra de a ne accepta si a ne iubi defectele.
Iata ceea ce am invatat: atunci cand ai un defect care te sacaie in adancul tau, gandeste-te la el, noteaza-l, iar apoi scrie de ce este BUN acel defect. Cu ce te ajuta, de ce poate fi admirat, si poti chiar sa-ti imaginezi ca este un produs caruia ii faci reclama. Reclamele arata mereu numai partile bune, nu-i asa? Well, fa asta cu "defectul" tau. Arata-i partea buna si convinge-te ca iti este benefic. O sa vezi ca va urma sa-i convingi si pe cei din jurul tau de acest lucru, fara sa faci nimic de fapt. TOTUL porneste din interior.
La urma urmei, insasi perfectiunea porneste din interior.
Asa ca, pastrati balanta intre lucrurile care va definesc, iar apoi decideti daca sunteti perfecti sau nu.
- Tori.
Sunday, 12 May 2013
Moments of revelation
Do you know those moments of weird revelation when you, all of sudden, begin to think deeper about this life, causing you such a terrifying feeling that could even give you goosebumps?
Well, I have no idea if you've had this kind of moments, but I can say that this has been happening to me since I were little. I still remember that day when I got off the elevator, at my grandma's, and then I had this curious, strange feeling that made my mind go in the deepest aspects of this life. Dunno, but in these moments, I swear to God I feel like the tiniest, most unsignificant thing on this planet, and think "What the hell am I doing here?".
On one hand, this may be benefic to me, because it makes me realize the majesty of life, but on the other hand, it scares the sh*t out of me. You know, just thinking about all this weird stuff, which is actually the truth of our existence, makes me so puzzled.
But is this the real truth?
Do we really know the truth of our existence?
We know nothing for sure.
Well, I have no idea if you've had this kind of moments, but I can say that this has been happening to me since I were little. I still remember that day when I got off the elevator, at my grandma's, and then I had this curious, strange feeling that made my mind go in the deepest aspects of this life. Dunno, but in these moments, I swear to God I feel like the tiniest, most unsignificant thing on this planet, and think "What the hell am I doing here?".
On one hand, this may be benefic to me, because it makes me realize the majesty of life, but on the other hand, it scares the sh*t out of me. You know, just thinking about all this weird stuff, which is actually the truth of our existence, makes me so puzzled.
But is this the real truth?
Do we really know the truth of our existence?
We know nothing for sure.
- Tori.
Wednesday, 20 March 2013
Ziua Internationala a Fericirii
Sincer, as face un vlog despre asta, dar nu e vorba ca nu sunt in modul corespunzator, ci mai degraba ca vreau ca vlogurile mele sa fie elaborate, astfel ca pot cuprinde in ele tot ceea ce am vrut sa punctez la un subiect. Asa ca, dragii mei, voi scrie despre aceasta superba zi, oficial recunoscuta ca "Ziua Internationala a Fericirii".
Avem "Ziua Mamei", in care brusc mama devine tot ceea ce vedem in fata ochilor, "Martisorul", in care, OMG, baietii isi mai "amintesc" de fete si le dau mici cadouri, "Ziua Copilului", in care in sfarsit suntem mai bagati in seama de ai' mai mari, si acum o "Zi a Fericirii", in care brusc toata lumea este cu zambetul pe buze?
Asta inseamna ca, ce mai, o zi normala e monotonie totala, si de abia asteptam micile sarbatori care sa ne mai indemne sa "enjoy"im putin viata asta.
Asta nu e o regula, nu e un tipar dupa care sa ne ghidam - "a, maine daruiesc, ca e ziua mamei" -, dar din ce in ce mai multi oameni incep sa mearga pe aceasta idee, traind in rest atat de monoton!
Fratilor, daruiti in fiecare zi, multumiti in fiecare zi, amintiti-le celor apropiati ca ii iubiti, carpe diem, traieste fiecare clipa si fiti fericiti, pentru Dumnezeu! Cand merg asa de calma spre scoala si vad toate figurile astea din jurul meu invaluite parca de tristete, nu stiu ma asa imi vine sa le dau o palma de "wake up!" si sa le arat frumusetea din jurul lor.
Cam atat, caci ma culc.
Ma culc... super fericita.
Maine e o noua zi, bucurati-va de ea, dragilor, nu mai stiti ce v-am zis de "contul bancar"?
Avem "Ziua Mamei", in care brusc mama devine tot ceea ce vedem in fata ochilor, "Martisorul", in care, OMG, baietii isi mai "amintesc" de fete si le dau mici cadouri, "Ziua Copilului", in care in sfarsit suntem mai bagati in seama de ai' mai mari, si acum o "Zi a Fericirii", in care brusc toata lumea este cu zambetul pe buze?
Asta inseamna ca, ce mai, o zi normala e monotonie totala, si de abia asteptam micile sarbatori care sa ne mai indemne sa "enjoy"im putin viata asta.
Asta nu e o regula, nu e un tipar dupa care sa ne ghidam - "a, maine daruiesc, ca e ziua mamei" -, dar din ce in ce mai multi oameni incep sa mearga pe aceasta idee, traind in rest atat de monoton!
Fratilor, daruiti in fiecare zi, multumiti in fiecare zi, amintiti-le celor apropiati ca ii iubiti, carpe diem, traieste fiecare clipa si fiti fericiti, pentru Dumnezeu! Cand merg asa de calma spre scoala si vad toate figurile astea din jurul meu invaluite parca de tristete, nu stiu ma asa imi vine sa le dau o palma de "wake up!" si sa le arat frumusetea din jurul lor.
Cam atat, caci ma culc.
Ma culc... super fericita.
Maine e o noua zi, bucurati-va de ea, dragilor, nu mai stiti ce v-am zis de "contul bancar"?
- Toriii. :)
