Is your path right?

Cunosti privirea aia pe care ti-o oferă mama ta atunci când e mândră de tine, chiar dacă la momentul respectiv faci un lucru extrem de banal si nesemnificativ? Ei bine, el este singurul care imi mai oferă câteodată acea privire. Zâmbetul acela blând si ochii întredeschişi care te privesc ca şi cum ai fi cel mai strălucitor si frumos lucru de pe Pământ, sper că ştii despre ce vorbesc. El este cel in al cărui chip mai pot regăsi această privire induiosătoare si o consider alinarea mea. Dacă mă gândesc mai bine, el este alinarea mea. Altfel cum se face ca uit de tot ceea ce ma înconjoară atunci cand ma aflu in braţele lui? Cum se face ca atunci cand ma priveşte îmi atinge sufletul si il linişteşte? La fel ca o mamă, îmi oferă atăta blândeţe pe care nici nu puteam crede ca o să o găsesc vreodată in el.

Se pare ca oamenii sunt mai misterioşi decât credeam. Ascund secrete unice, pe care le descoperi doar in momentul in care le găseşti sufletul, si uneori aceste descoperiri pot valora mai mult decât comorile ascunse din filmele fantastice. Spun asta deoarece nimic nu e mai plăcut decât să ştii ca o persoană este capabilă sa se deschida in faţa ta şi să îţi dăruiască toată increderea de care dispune. Dar mai ales, sa iţi incredinţeze secretele ei. Şi in momente ca acesta, te întrebi ce poţi sa oferi tu, fiinţă nesemnificativă, pentru a mulţumi indeajuns de mult pentru această plăcere sufletească. Probabil că, aşa cum marele Buddha credea, karma este răspunsul, deci cred ca sufletul nostru deja şi-a făcut bagajele ca să se contopească cu un altul.

Pentru că, aşa cum scria şi înţeleptul Platon despre mitul androginului:
"Fiecare dintre noi este o jumătate de om despărţită de întregul ei, cum ai tăia o plătică, făcănd două dintr-una, şi fiecare jumătate işi caută necontenit frăntura ruptă din el însuşi", iar fiecare işi doreşte să se apropie şi să fie contopit cu persoana iubită de dânsul; din două să se facă o singură fiinţă.

Iar pentru ca profesoara mea de română îmi spune ca niciodată nu e bine sa termin într-un citat, o să va comunic ce task am primit astăzi, din cartea mea a fericirii, care este mai mult o întrebare ce sună aşa: IS YOUR PATH RIGHT?. Şi ştii, m-am tot gândit pe parcursul zilei de azi, si chiar dacă am o durere ingrozitoare a apendicelui ce nu mă lasă sa râd in voie - şi presupun că ştiţi cât de important e acest lucru pentru mine -, am realizat ca yes, my path is damn right and I love it. Do you love your path? Uita-te in jur si gândeste-te dacă o duci cu adevărat bine. Sfatul meu? Ia-ţi un jurnal si da-i bătaie, aşterne acolo toate banalitaţile pe care le gândeşti, aşa cum fac eu pe acest blog derizoriu. It'll help, trust me. :)

Lots of love!

Simt miros de primăvară, dragoste si bucurie

Pe lânga faptul ca suntem in data de 13, acesta reprezentând numărul meu norocos, stau între două evenimente mult asteptate, ce imi pun zâmbetul pe buze: 12, ziua în care eu cu el am făcut opt luni si 14, frumoasa zi a îndragostiţilor, in care Cupidon se plimbă prin aer, trimiţând Eros-ul in fiecare din noi.

Mi-am luat o carte de la Cărtureşti, care te motivează sa faci in fiecare zi câte ceva diferit, ce te va înveseli, aşa că m-am gândit că de ce să nu impartăşesc toate aceste "mini task-uri" cu voi? Sunt simple, mici detalii care vor face diferenţa dacă le dai importanţă.

Ieri am inceput in minte cu fraza "Do something really active", orice ar fi implicat acest lucru. Aş fi putut sa alerg in parc, aş fi putut sa fac curăţenie in cameră, aş fi putut sa incep un nou proiect sau sa scriu un nou cântec. Aş fi putut alege orice lucru pe care sa îl fac, iar apoi sa îl indeplinesc. Eu am ales să ii pregătesc o surpriză iubitului meu si, ca urmare, alături de aceasta carte, am cumparat si alt mic cadou pe care am mers sa i-l las in cameră, acasă, ca atunci când se va fi întors de la liceu sa il găsească. Ei bine, aceasta initiativa neinsemnata mi-a adus numai bucurie in suflet, iar fericirea pe care a avut-o el a pus un zambet şi mai mare pe faţa mea. That's how you do it!

Astăzi se pare ca este o zi in care trebuie sa "Count small luxuries", motiv pentru care am apreciat patul călduros in care m-am trezit de dimineaţă, mi-am aranjat lucrurile din cameră pentru ca acestea sa fie primitoare şi  mi-am luat timp pentru a-mi pregăti micul-dejun, acordându-i de data asta atenţie, nu ca de obicei. Muzica optimistă din playlist-ul meu bineînţeles ca nu lipseşte, mai ales ca imi da un sentiment de refresh si cred ca imi eliberează destule endorfine.

Well, imi rezerv restul zilei aprecierii micilor lucruri ce apar in viaţa mea, si astfel ma voi simţi mult mai recunoscatoare si plină de bunăstare. Ca de exemplu, de când nu am mai facut o plimbare in parcul superb de lânga mine? Cred ca ar fi cazul, aşa ca înainte de liceu.

Ne auzim mâine, cand "dragostea va pluti in aer", si voi avea alt task de indeplinit, haha.
Lots of love! <3