Cert este ca nimic nu este cert, iar asta ma dispera la culme, cand stiu cat de bine m-as putea simti in acest moment alaturi de niste oameni exceptionali care ma plac si care, aparent, toata ziua au intrebat de mine. This is killing me.
Sunday, 29 December 2013
Irritated
Nu stiu ce e mai enervant: ca inca nu am idee ce voi face de revelion - tin sa mentionez, din cauza alor mei -, cu toate ca eu imi doresc atat de mult sa ma duc acolo unde am fost invitata, sau ca incerc sa nu ma dau cu capul de pereti pentru ca sunt prizoniera in orasul asta, in timp ce R imi povesteste despre lista lui plina de activitati pe care le va face la munte? E groaznic de iritant sa stii cat de mult te-ai putea distra in momentul actual, insa nu ai cum sa o faci pentru ca anumite persoane importante din viata ta *ahem* parintii *ahem* iti pun niste limite exagerate si nu vor sa fie mai deschisi si cooperativi, acest lucru lasandu-te cu un nod in gat si, de asemenea, cu o furie interioara pe care incerci sa ti-o stapanesti.
Awkward
Ma uit la data si observ ca nu am mai postat de fix 3 luni, nici macar nu stiu care ar fi cauza. Poate faptul ca tin un jurnal in care scriu aproape zilnic? Sau faptul ca imi doresc sa am scrieri mult prea pompoase pe acest blog? Da, cred ca sunt ambele motive. La urma urmei, nici macar nu imi citeste cineva blog-ul asta, asa ca de ce ma mai stresez?
Imi propun sa scriu cat mai des. Da, pagina asta o sa fie mereu deschisa gandurilor mele. Nu ma intereseaza cine o va accesa, eu nici macar nu o sa o promovez, iar daca cineva ajunge din intamplare pe ea cel mai probabil nu ii va acorda atat de mare atentie. Cine sta sa citeasca niste randuri patetice din mintea unei copile de saisprezece ani?
Recunosc, am inceput sa vizionez un serial care imi place la nebunie, "Awkward", si asta m-a facut sa mai "sterg praful" de pe blog-ul asta. Dar sunt atat de into it incat am stat toata dimineata sa ma uit la episoade. Ce cacat, incep si eu sa fiu genul ala de teenager. M-am saturat de cliseele adolescentice, oricum. De subiectele legate de varsta asta care sunt mult prea tabu in tara noastra nu mai spun. De ce nu poti fi lasat in pace si gata? De ce nu poti iesi din latura de "judgemental"? De ce oamenii nu pot fi mai open-minded?
Fuck this shit, la un moment dat te saturi de intrebarile astea si ajungi sa faci ce fac eu, sa vizionezi viata altor adolescenti dintr-un serial pe care adultii care incearca sa iti controleze viata l-ar considera patetic. Si poate chiar asa e, dar je m'en fiche, daca nu ma bucur acum de prostiile astea, atunci cand? Doar nu vreti sa ajung ca barbatul de care imi povestea psiholoaga mea, care simtea o adrenalina adolescentina la varsta lui de 30 si ceva de ani, asa ca a trebuit sa umble in cluburi, sa faca lucruri nebunesti si sa se uite dupa femei, timp de doua luni, doar pentru ca nu a facut asta la saispe ani? Prietene, nu mai e acelasi lucru, atunci te bucurai cand iti aparea un fir de par pe fata, acum nu stii cum sa iti razi barba mai repede. E o diferenta, si asta sta in entuziasmul si felul in care percepi tu lucrurile.
Uite despre ce am ajuns sa vorbesc. Da-mi un loc gol si ti-l umplu cu mii de dracii ce stau ascunse in mintea mea. "You are a prison of your own mind" se spune, dar daca lasi putin frau liber gandurilor poate iti vei da seama care e planul mintii tale si cum poti sa i-l strici ca sa evadezi. Ce spun, sigur iti vei da seama. Am facut asta de atatea ori si mereu am reusit sa omor micii raufacatori de acolo.
Iar aberez, dar am vazut ca oamenilor le place asta.
Revenind in lumea reala, ar cam trebui sa ma tirez. Mi-am facut treaba, ma simt ca o tipa cool care scrie pe blog-ul ei personal, asa ca, daca ma scuzati, eu o sa ma car la piscina acum. Take care.
Imi propun sa scriu cat mai des. Da, pagina asta o sa fie mereu deschisa gandurilor mele. Nu ma intereseaza cine o va accesa, eu nici macar nu o sa o promovez, iar daca cineva ajunge din intamplare pe ea cel mai probabil nu ii va acorda atat de mare atentie. Cine sta sa citeasca niste randuri patetice din mintea unei copile de saisprezece ani?
Recunosc, am inceput sa vizionez un serial care imi place la nebunie, "Awkward", si asta m-a facut sa mai "sterg praful" de pe blog-ul asta. Dar sunt atat de into it incat am stat toata dimineata sa ma uit la episoade. Ce cacat, incep si eu sa fiu genul ala de teenager. M-am saturat de cliseele adolescentice, oricum. De subiectele legate de varsta asta care sunt mult prea tabu in tara noastra nu mai spun. De ce nu poti fi lasat in pace si gata? De ce nu poti iesi din latura de "judgemental"? De ce oamenii nu pot fi mai open-minded?
Fuck this shit, la un moment dat te saturi de intrebarile astea si ajungi sa faci ce fac eu, sa vizionezi viata altor adolescenti dintr-un serial pe care adultii care incearca sa iti controleze viata l-ar considera patetic. Si poate chiar asa e, dar je m'en fiche, daca nu ma bucur acum de prostiile astea, atunci cand? Doar nu vreti sa ajung ca barbatul de care imi povestea psiholoaga mea, care simtea o adrenalina adolescentina la varsta lui de 30 si ceva de ani, asa ca a trebuit sa umble in cluburi, sa faca lucruri nebunesti si sa se uite dupa femei, timp de doua luni, doar pentru ca nu a facut asta la saispe ani? Prietene, nu mai e acelasi lucru, atunci te bucurai cand iti aparea un fir de par pe fata, acum nu stii cum sa iti razi barba mai repede. E o diferenta, si asta sta in entuziasmul si felul in care percepi tu lucrurile.
Uite despre ce am ajuns sa vorbesc. Da-mi un loc gol si ti-l umplu cu mii de dracii ce stau ascunse in mintea mea. "You are a prison of your own mind" se spune, dar daca lasi putin frau liber gandurilor poate iti vei da seama care e planul mintii tale si cum poti sa i-l strici ca sa evadezi. Ce spun, sigur iti vei da seama. Am facut asta de atatea ori si mereu am reusit sa omor micii raufacatori de acolo.
Iar aberez, dar am vazut ca oamenilor le place asta.
Revenind in lumea reala, ar cam trebui sa ma tirez. Mi-am facut treaba, ma simt ca o tipa cool care scrie pe blog-ul ei personal, asa ca, daca ma scuzati, eu o sa ma car la piscina acum. Take care.
