It's Christmas Time!

La inceputul lunii decembrie era in voga aceasta poza care spunea ca "You have one month to finish the book of 2014. Make the last chapter a perfect one.". Aparent, probabilitatea sa vezi aceasta poza pe o retea de socializare era foarte mare, intrucat, probabil, toti sperau si gandeau ca aceasta este sansa lor sa isi salveze, intr-un fel sau altul, anul 2014 (care poate nu a mers excelent).

Nu o sa vorbesc inca despre ce a insemnat anul 2014 pentru mine, deoarece obisnuiesc sa fac asta pe data de 1 ianuarie, cand reflectez bine la ceea ce a trecut si ceea ce va urma, insa pot vorbi despre luna decembrie, pe care si eu eram foarte hotarata sa o fac sa fie "perfecta", probabil datorita faptului ca imi plac finalurile fericite. Pot spune cu mandrie ca aceasta luna a fost, intr-adevar, plina de aventuri si momente frumoase. Ce este mai incantator decat perioada sarbatorilor, colindelor, cozonacilor si ciocolatei calde? Hm, asa este, perioada in care regasesti toate astea + ziua ta de nastere. And that is called, my friends, December! 

Caritatea a dominat in ultimele trei saptamani, iar asta mi-a umplut sufletul de bucurie si pace. Totul a inceput cu spectacolul de ziua liceului, pe care l-am organizat si in scop caritabil, iar apoi a avut loc primul eveniment organizat de Interact, targul de Craciun din Sf. Sava! Aici fiecare dintre noi s-a pregatit cum a putut mai bine pentru a strange si a dona cat mai multi banuti copiilor orfani. Eu am invatat sa fac lumanari si au prins destul de bine, as putea chiar incerca sa fac o mica afacere din asta... E doar o idee. De asemenea, am avut un show de street dance (primul meu show, yay!) pentru copiii cu deficiente in vedere. Pe langa faptul ca m-am simtit foarte bine sa dansez pe o scena, am fost si cuprinsa de emotie cand i-am vazut pe toti acei copii. Sentimentul pot spune ca s-a reluat, intrucat peste putin timp am fost in vizita la un orfelinat, de unde, avand in vedere ca nu m-am putut abtine, am plecat in lacrimi. E putin sfasietor pe interior sa vezi toti acei copii defavorizati, stii? Macar pleci impacat ca ai facut fapte bune pentru ei. :)

Pe plan personal, luna aceasta a fost o avalansa de emotii! E uimitor cum sentimentele ti se pot schimba cat ai pocni din degete. Am decis sa fac pace cu toate persoanele cu care aveam neintelegeri, pentru ca nu se merita sa fii certat cu cineva in perioada Craciunului, iar acest lucru nu mi-a facut decat bine. A fost si ziua mea de nastere, de asemenea. Am pornit cu gandul ca "o data fac 17 ani!" si am ajuns sa fac lucruri care nu sunt deloc genul meu, insa nu am absolut niciun regret, ba chiar sunt foarte multumita de actiunile mele. Acum totul este "settled down", apele s-au mai linistit, iar gandurile mele sunt iar puse in ordine. 

Momentan tot ce pot sa spun este ca stau linistita in pat, cu noul meu laptop in brate si scriu aceasta postare, in timp ce privesc pe geamul imens din fata mea muntii, brazii si valea incarcata de casute cufundate in zapada. Foarte multa zapada. Totul e alb. Ce culoare frumoasa. M-as muta aici si nu m-as mai intoarce niciodata in Bucuresti! Voi nu?

Take care! 

~ Tori

Change is Always a Good Idea

There I am, in the moment of my life when I just want to sit down and have a good think on my past life, especially my past year. Sometimes this kind of moments appear when something is over, no matter if it's a season, a TV series, an year, a book, a friendship or a relationship. I can put myself in the last category, as I have just come out of a relationship that consumed most of my time and that easily took control over many aspects of my life, including my natural behaviour. It is amazing, actually, how it takes only a couple of seconds to change all your feelings for someone and not to care anymore. I can say that it's only once you are free from the situation, that you realise how messed up the situation really was. This is what is happening to me right now, but I am kind of thankful for it, since it makes me gain experience and be more careful in my future interactions. This long, deep reflection makes me see unseen things, and by seeing them I get really frustrated at the person I use (used from now on, I hope) to be sometimes. It is like all my strenght, confidence, uniqueness and power were taken throughtout a period of time by someone who made me loose sight of who I really am. However, now I am glad that it is over and I do feel that I become Tori again and that enchants me a lot!

By stepping out of a situation, inevitably there is another chapter opened for you and all you have to do is to embrace the change and show that courageous and spontaneous side that you have. Change is good for us people. It makes us see the world in many different ways, it makes us experience some of the life's pleasures and, most important, it makes us run from routine, which is the number one enemy in our lives. Change is linked with time, so that you don't have time to stick to some situation for so long, because time is precious, and so are you. 

I'm happy with the decisions I made and I feel that I'm finally free from an invisible monster that gave me the illusion of being happy. It was a subconscious big monster that limited my being, separating me from my natural self. I'm open now to new roads, new adventures and new memories. After all, winter comes with lots of surprises, right?

Finally, my best advice for everyone my age is not to waste time on things they do not feel comfortable with and to take advantage of all the opportunities that appear. There are many, many opportunities at this age and it's so bad we just let them go. I suggest that we should just run & catch them and whatever happens next, it's good to know that at least we tried. :)

Take care!

♥

Plimbarea de vineri seară

(De ce naiba nu am mai scris de opt luni?)

Ieri a fost vineri. Ştiţi voi, ziua aceea de maximă fericire pentru ca s-a mai terminat o săptămână de chin, sau, ca să fim mai optimişti, o săptămână nu atât de plăcută ca cele din vacanţă. Pentru un oarecare motiv neînţeles, mereu am impresia ca vineri este luni, dar acest lucru se schimbă când părăsesc liceul si intru in starea de "TGIF", într-un final.

Aseară, dupa o ieşire cu prietenii, mi-am reluat drumul obişnuit spre casă. Constă în câteva staţii de metrou, care, de obicei, sunt o bucurie pentru plăcerea mea de a observa oamenii, şi mult mers pe jos, care reprezintă pretty much plimbarea mea de seară. (Da, combinăm engleza cu româna pentru ca e fun.) 

Drumul parcurs pe bulevard este o încântare pentru eul meu interior: am şansa sa respir aerul serii cu tentă de iarnă, să ascult muzică in căşti, să îmi pun ordine in gânduri, să mă gândesc la băiatul ăla drăguţ care mi-a zâmbit la liceu sau pur si simplu să observ persoanele care trec pe lângă mine. Ieri, mergând liniştită, trec pe lângă o grădină în mijlocul căreia se afla un copac. Mă uit mai bine si mă surprinde să văd o persoană (fată, băiat, cine îşi mai dădea seama în beznă) îmbrăţişând copacul, cu mâinile cuprinzându-l cât de mult putea. M-am oprit să ma uit şi în momentul acela fericirea mea atinsese cote maxime. Am reluat pasul, zâmbind şi simţindu-mă recunoscătoare ca există natura şi că încă mai există persoane care o preţuiesc. Apoi am mai văzut ceva, şi anume că luminiţele de pe stradă erau aprinse. Copacii goliţi de frunze erau acum îmbrăcaţi de strălucirea luminiţelor care vesteau Crăciunul.

M-am luminat şi eu, odată cu ele, şi mi-am continuat drumul spre casă într-o stare de feerie.

- ™

(Da, am o semnătură nouă, sper că va place)

O zi hedonistică

"Azi, mâine, ziua de după vine
Şi tu parcă nu mai vrei să pleci
Şi poate mă doare,
Şi poate nu-mi vine bine să te vad in fiecare zi,
Şi poate ma doare,
Dar când tu nu eşti ma doare mai tare."

(Evo - Ziua de după...)

Azi am fost un monstru al lenei si al plăcerilor personale, două "chestiuni" care s-au declanşat după ce m-am văzut lăsată oarecum singură, dar deloc singură, de catre El. Ce puteam să fac? M-am delectat toată ziua savurând o carte, bineînţeles nu la propriu, căci la propriu am savurat supa mea specială de Oreo care nu e nimic mai mult decât Oreo sfărâmat cu lapte - s-a dus si postul meu! - şi trecând pe aici am descoperit indelungata mea absenţă. Cred ca deja îmi e in reflex să spun despre lipsa mea.

Si daca tot era pe shuffle o melodie care îmi descria perfect starea, cum puteam rata ocazia sa mai scriu puţin pe blog-ul ăsta prăfuit? Ar trebui sa ma simt prost ca nu îmi bifez prioritatile in acest moment, cum ar fi sa termin Fraţii Jderi - ce glumă, nici nu am început-o! - sau să aflu concentraţiile diferitelor soluţii la chimie sau să unesc solvaţii cu solvenţii, aşa cum făceam in clasele mici in cazul fructelor si al legumelor, dar nu, prefer sa uit de toate astea si să fac ce am eu chef acum. Ar fi chiar frumos sa facem întotdeauna numai ceea ce avem chef; astfel aş sta pana la miezul nopţii in Parcul Tineretului sa privesc luna plină, ascultând Bastille sau Lorde in căşti, mi-aş lua un bilet undeva in Andive si m-aş refugia acolo, nu mai mult de 3 zile, dar fara sa stie nimeni, data viitoare când aş vedea un tip drăguţ pe stradă m-aş duce şi i-aş oferi una dintre imbrăţişările mele, pentru ca da, aşa simt, sau m-aş certa cu administratorul blocului doar ca să-mi dea cheia cu care pot avea acces pe bloc, le-as lua pe L. şi M. şi am face acolo un picnic "la înălţime", trăncănind aşa cum numai noi ştim sa facem.

Dar da, se pare ca astăzi nu e ziua dedicată prioritaţilor mele, asa ca nu ma voi simţi nicidecum vinovată ca mi-o petrec in cel mai chill mod posibil, mai ales ca vremea de afară e total contrastantă stării mele, iar mie îmi plac contrastele. Oh, si nu ma refer aici doar la pictură. Ma refer la contrastele lumii de zi cu zi, ma refer la contrastele dintre generaţii, ma refer la contrastele dintre mine si El, la fel de întâlnite ca asemănările si, nu in ultimul rând, la contrastele gândurilor mele... Macar ele sa îmi dea bătăi de cap, nu-i aşa? Oricum, n-am nimic împotrivă. Din punctul meu de vedere, ar putea continua la nesfărşit, imi plac provocările.

Is your path right?

Cunosti privirea aia pe care ti-o oferă mama ta atunci când e mândră de tine, chiar dacă la momentul respectiv faci un lucru extrem de banal si nesemnificativ? Ei bine, el este singurul care imi mai oferă câteodată acea privire. Zâmbetul acela blând si ochii întredeschişi care te privesc ca şi cum ai fi cel mai strălucitor si frumos lucru de pe Pământ, sper că ştii despre ce vorbesc. El este cel in al cărui chip mai pot regăsi această privire induiosătoare si o consider alinarea mea. Dacă mă gândesc mai bine, el este alinarea mea. Altfel cum se face ca uit de tot ceea ce ma înconjoară atunci cand ma aflu in braţele lui? Cum se face ca atunci cand ma priveşte îmi atinge sufletul si il linişteşte? La fel ca o mamă, îmi oferă atăta blândeţe pe care nici nu puteam crede ca o să o găsesc vreodată in el.

Se pare ca oamenii sunt mai misterioşi decât credeam. Ascund secrete unice, pe care le descoperi doar in momentul in care le găseşti sufletul, si uneori aceste descoperiri pot valora mai mult decât comorile ascunse din filmele fantastice. Spun asta deoarece nimic nu e mai plăcut decât să ştii ca o persoană este capabilă sa se deschida in faţa ta şi să îţi dăruiască toată increderea de care dispune. Dar mai ales, sa iţi incredinţeze secretele ei. Şi in momente ca acesta, te întrebi ce poţi sa oferi tu, fiinţă nesemnificativă, pentru a mulţumi indeajuns de mult pentru această plăcere sufletească. Probabil că, aşa cum marele Buddha credea, karma este răspunsul, deci cred ca sufletul nostru deja şi-a făcut bagajele ca să se contopească cu un altul.

Pentru că, aşa cum scria şi înţeleptul Platon despre mitul androginului:
"Fiecare dintre noi este o jumătate de om despărţită de întregul ei, cum ai tăia o plătică, făcănd două dintr-una, şi fiecare jumătate işi caută necontenit frăntura ruptă din el însuşi", iar fiecare işi doreşte să se apropie şi să fie contopit cu persoana iubită de dânsul; din două să se facă o singură fiinţă.

Iar pentru ca profesoara mea de română îmi spune ca niciodată nu e bine sa termin într-un citat, o să va comunic ce task am primit astăzi, din cartea mea a fericirii, care este mai mult o întrebare ce sună aşa: IS YOUR PATH RIGHT?. Şi ştii, m-am tot gândit pe parcursul zilei de azi, si chiar dacă am o durere ingrozitoare a apendicelui ce nu mă lasă sa râd in voie - şi presupun că ştiţi cât de important e acest lucru pentru mine -, am realizat ca yes, my path is damn right and I love it. Do you love your path? Uita-te in jur si gândeste-te dacă o duci cu adevărat bine. Sfatul meu? Ia-ţi un jurnal si da-i bătaie, aşterne acolo toate banalitaţile pe care le gândeşti, aşa cum fac eu pe acest blog derizoriu. It'll help, trust me. :)

Lots of love!

Simt miros de primăvară, dragoste si bucurie

Pe lânga faptul ca suntem in data de 13, acesta reprezentând numărul meu norocos, stau între două evenimente mult asteptate, ce imi pun zâmbetul pe buze: 12, ziua în care eu cu el am făcut opt luni si 14, frumoasa zi a îndragostiţilor, in care Cupidon se plimbă prin aer, trimiţând Eros-ul in fiecare din noi.

Mi-am luat o carte de la Cărtureşti, care te motivează sa faci in fiecare zi câte ceva diferit, ce te va înveseli, aşa că m-am gândit că de ce să nu impartăşesc toate aceste "mini task-uri" cu voi? Sunt simple, mici detalii care vor face diferenţa dacă le dai importanţă.

Ieri am inceput in minte cu fraza "Do something really active", orice ar fi implicat acest lucru. Aş fi putut sa alerg in parc, aş fi putut sa fac curăţenie in cameră, aş fi putut sa incep un nou proiect sau sa scriu un nou cântec. Aş fi putut alege orice lucru pe care sa îl fac, iar apoi sa îl indeplinesc. Eu am ales să ii pregătesc o surpriză iubitului meu si, ca urmare, alături de aceasta carte, am cumparat si alt mic cadou pe care am mers sa i-l las in cameră, acasă, ca atunci când se va fi întors de la liceu sa il găsească. Ei bine, aceasta initiativa neinsemnata mi-a adus numai bucurie in suflet, iar fericirea pe care a avut-o el a pus un zambet şi mai mare pe faţa mea. That's how you do it!

Astăzi se pare ca este o zi in care trebuie sa "Count small luxuries", motiv pentru care am apreciat patul călduros in care m-am trezit de dimineaţă, mi-am aranjat lucrurile din cameră pentru ca acestea sa fie primitoare şi  mi-am luat timp pentru a-mi pregăti micul-dejun, acordându-i de data asta atenţie, nu ca de obicei. Muzica optimistă din playlist-ul meu bineînţeles ca nu lipseşte, mai ales ca imi da un sentiment de refresh si cred ca imi eliberează destule endorfine.

Well, imi rezerv restul zilei aprecierii micilor lucruri ce apar in viaţa mea, si astfel ma voi simţi mult mai recunoscatoare si plină de bunăstare. Ca de exemplu, de când nu am mai facut o plimbare in parcul superb de lânga mine? Cred ca ar fi cazul, aşa ca înainte de liceu.

Ne auzim mâine, cand "dragostea va pluti in aer", si voi avea alt task de indeplinit, haha.
Lots of love! <3

Dansul contopirii

Dansez ca o felină in fața ochilor tăi, pe ritmul unei melodii imaginare ce cântă in propria minte. Îți zâmbesc scoțand un mic chicot, in timp ce tu îmi apuci șoldurile, singura parte mai cărnoasă a corpului meu. Mă saruti cu pasiune, așa cum faci de fiecare dată, iar eu nu-ți spun cât de mult ador sa te privesc topindu-te in “dulceața” buzelor mele moi. Iubesc sa privesc cum le sorbi, tinandu-ți ochii închiși, ca și cum ai savura una dintre cele mai bune prăjituri din lume. Mă alătur jocului tău și ne bucurăm impreuna de fericirea si de extazul pe care acesta ni le aduce. Intr-un final, ajungem să dansăm amândoi pe aceeasi melodie, pe acelasi ritm, definind astfel un raport al iubirii. Eu-Tu. Tu-Eu. Nimic nu ne lipseste, iar cu fiecare zi ne reîntregim si mai mult, pentru a ajunge la sfarsit sa fim o singura fiinta, doua suflete intr-unul, care se vor dedica unul altuia tot restul vietii.

Vreau să mă îndragostesc

Poate că vreau să mă îndrăgostesc.
Poate că vreau mult să trăiesc.
Din a iubi nu vreau să mă opresc
Şi orice ar fi, să călătoresc.
Dar ce fac când te ştiu lânga mine
Şi mă gândesc cum îmi e mai bine.
Poate că la sfârşit,
Când tot focul a murit
Iar o să mă-ndrăgostesc
Şi o să încep să retrăiesc.

Amintiri de pe-o alee

Ochii tai mă privesc adânc,
E prima oară când mă vezi plângând
Încerci să mă desluşeşti,
Dar trupu-mi nu vrea să reuşeşti
Mă ţii mai strâns ca niciodată,
E noapte şi-mi vorbeşti in şoaptă
Suntem singuri pe cărare,
Sub pleoape am apă si sare
Şi-n schimb, îmi dai o-mbrăţişare,
"Iubire, cu tine nimic nu doare"
Însa ochii mă trădează
De ce?
Motivul pentru care oamenii fumează
Iar tu mă rogi să iţi vorbesc,
Să te privesc, să iţi şoptesc,
Să te iubesc, să te doresc,
Dar, în acel moment grotesc,
Nicidecum că reuşesc.


Da, am avut o zi foarte creativa azi.
Take care!

Prima zi din an

"- Ce faci, Tori? Cum esti?"
Intrebarea imi e pusa intr-un moment de reflectare asupra zilei care era pe sfarsite, si adevarul e ca eram bine. Da, chiar ma simteam bine. Ma uitam in jur si zambeam deoarece toate lucrurile se potriveau de minune pentru o prima zi din an. Daca intr-adevar se tine cont de asa zisul "cum e prima zi asa o sa fie toate", atunci are de gand sa fie un an nou plin de iesiri, dans, creativitate si prieteni noi. Ah, sa nu uit si de un brusc curaj in relatiile cu ceilalti care m-a luat in suprindere pana si pe mine? Totul spre bine, as I can see.

Imi pare rau ca trebuie sa plec de la munte, chiar imi placea aici. E atat de diferit si te face sa iti doresti sa nu te intorci inapoi, in orasul in care stii ca te asteapta monotonia cotidiana... Cu toate ca acest lucru poate fi schimbat numai cu ajutorul tau. Asa ca mai bine aduc extazul de aici acolo, nu? Hai sa incercam macar. Astfel incat sa nu fie vorba doar de voia buna de la munte, ci sa ajunga sa fie vorba de propriul entuziasm care "sfinteste" locul.

La multi ani, 2014!

E 1 ianuarie 2014, e dimineata. Ma rog, daca poti numi ora 12:00 o ora matinala. Stau cuibarita la munte in canapea, privind ceata ce invaluie brazii, dupa o noapte de petrecere, de dans si de voie buna, zic eu. Incerc sa imi dau seama ca este un an nou si ce imi doresc sa imi rezerve acest an.

Am auzit multi comentand despre cei care spun "New year, new beginning". Recunosc, a ajuns sa fie un cliseu, dar asta nu inseamna ca este o prostie. Macar sa existe un astfel de moment in care toti sa ne luam putin timp pentru a medita asupra dorintelor noastre, a vietii noastre si a ceea ce ne dorim sa realizam in decursul urmatorului an. E un moment foarte benefic pentru noi, trebuie doar sa ni-l insusim si sa il pretuim.

Seara a fost minunata, am scapat si de toata iritarea creata de ai mei parinti si am reusit sa impac ambele "tabere". M-am simtit excelent si alaturi de R si familia lui, dar si de my dear parents, care au petrecut mai mult decat un adolescent. Am spart paharul, lasand toate grijile mult in spate, iar asta mi-a dat un feeling atat de revigorant, am reusit sa dansez arabeste si chiar am fost apreciata pentru asta, am invatat sa joc sah, cu toate ca ar cam trebui sa lucrez la strategie (well, that would be a wish for this year), mi-am sarutat my loved one in noaptea dintre ani si am cunoscut mai bine niste persoane super.

Well, mi-ar cam trebui un wishlist pe care sa il respect cu adevarat, pentru ca am multe lucruri de retusat cu privire la persoana mea, astfel incat peste un an sa ma uit inapoi si sa imi dau seama cat de mult am evoluat.

1. Imi cumpar o agenda in care notez ceea ce fac in fiecare zi si devin MULT mai organizata.

2. Imi vizitez bunica in fiecare saptamana.

3. Ma duc la sala cel putin o data pe saptamana.

4. Pregatesc minim un vlog BUN in fiecare luna. 

5. Ma culc in intervalul 22:00 - 00:00 in fiecare zi.

6. Ies cu prietenii (nu mereu aceiasi) macar o seara/zi pe saptamana. 

7. Imi dezvolt un nou hobby: fotografiatul. Ma inscriu la un curs, citesc carti in tema etc.

8. Ma inscriu la Interact.

9. Merg la jogging cel putin o data pe saptamana.

10. Calatoresc mai mult! Merg in excursii, organizez iesiri, imi fac un jurnal de calatorie.

11. Scriu mai mult pe blog!

12. Citesc mai mult.

13. Spun "Da" la tot ceea ce se iveste! 

Cam asta ar fi wishlist-ul meu de 13 dorinte pe care imi doresc si incep sa le respect de acum. Well, se poate numi si wishlist-ul meu pentru varsta de 16 ani, caci cam asta inseamna anul asta. Imi doresc cat mai multi oameni sa isi faca astfel de wishlist-uri, pentru ca e un mic detaliu care conteaza mult si te motiveaza, fie ca vrei fie ca nu. <3

Un 2014 cat mai frumos tuturor, sa traiti din plin clipele si niciodata sa nu uitati sa zambiti!